Ninge ninge.. poteca nu se mai vede

Ma aflam in fata unei pesteri, pe jos, privind fascinata ninsoarea. Era extrem de frumos acest anotimp. Il adoram.

Mereu mi-au displacut iernile...Atata frig simteam usor cum imi ingheata degetele. Mergeam pe o poteca observand urme de pasi...
"Timpul pentru un mic spionaj..." mi-am spus zambind ca un copilas mic.

Mergea in spatele tipului blond de ceva timp fara sa scoata vreun sunet . Spera ca el sa il duca undeva spre oras pentru ca se pierduse .

Incepusem sa cant, frecandu-mi mainile intre ele.
Ninge,
ninge.
Aleea nu se mai vede.
Podul a disparut
ingropat sub albul zapezii...
vai, vai!
Drumul spre casa iubitului
s-a sters de tot.

Mergeam pe urme, apoi observand o fata in departare.
"Oooo da ! The perfect catch ! " mi-am spus uitandu-ma usor in spate observand un pusti.
- Tu cine mai esti ? l-am intrebat ironic --"

Intre timp am luat zapada si am facut un om de zapada micut. L-am decorat cu pietricele.

-Huh ?
Isi ridica privirea asupra lui cand realiza ca tipul vorbea cu el .
-Eu ? Sunt ... Keiichi .

Incepusem sa cant mai tare de aceasta data.
"Sakura no hana wa.. Itsu kuchi ru.. etc"

Auzind cateva voci privi in departare , observand o silueta , apoi reveni cu privirea asupra blondului dand scurt din umeri .

M-am ridicat in picioare si am inceput sa strig spre cer.
- Akiko!!

Am intors capul spre fata facand o mutra speriata incepand sa ma indepratez de ea...
"Tipa aia e nebuna..."mi-am spus luandu-l pe baiat de umar si indertandu-ma.

Am bagat capul in pamant si am inceput sa merg pe carare. Ma apropiam de niste siluete.